7/31/2006

I was afraid to be me











In sfarsit isi spuse ea, am gasit-o! Campia de papadii care o inconjura si-a dus la bun sfarsit menirea, dupa mai bine de jumatate de zi a reusit sa o prinda! Atata alergatura si pentru ce!
Cu spatele patat de o multime de buline, toate cat gamalia unui ac, gargarita zacea in pumnul ei transpirat, visand la cerul albastru care disparuse cu doar cateva secunde in urma.
Acum ca micuta creatura era in palma ei, nu mai trebuia decat sa-i dea drumul, sa zboare. Iar ea isi va regasi simtirea.
Usor, defacu degetele inclestate si intinse mana spre cer.
-Acum! Arata-mi te rog incotro!
Totusi, nimic nu se misca in afara unei adieri.
Inclestand la loc pumnul, doar o frantura de aripa cazu incet, pierzandu-se in curand printre fulgii de papadie purtati de vant.