dualism de culori

Mai sa fie, am exclamat perplex intr-o buna zi!

Eram cam trist si mahnit pe vremea aceea, si contemplam la cum sa renunt la meseria mea unica de numarator de buline, a carui destin parea sa fie la fel de aleator ca numarul petelor negre pe care le tot scotoceam pe aripile garagaritelor intalnite.

Si, fiindca mi-am propus sa nu mai alerg dupa ele, intr-un gest tandru de ramas bun, mi-am aruncat in ziua aceea plasa.

Apoi m-am asezat pe bancuta mea preferata din livada si le-am privit intrebator cum zumzaie din floare in floare, ferm convins ca este doar un alt mister care nu-mi este menit a fi vreodata impartasit.

Iubitele mele le-am spus, sper sa fiti fericite.

Apoi m-am ridicat cu lacrimi in ochi dar gata sa merg mai departe si sa uit de itele destinului de care eram pana atunci atat de ferm convins ca i se alfa dezlegarea in cabalistica bulinara.

Ca un miracol, in timp ce imi intorceam privirea spre noi orizonturi, am simtit o adiere lina si o mangaiere pe mana mea dreapta, devenita ceva mai sensibila de la arta mestesugului de a manui plasa.

Nu am cuvinte sa o descriu, era o gargarita ca nicio alta. Ramas cu privire atintita asupra aripilor, fosta deformatie profesionala as fi inclinat sa spun, am descoperit ca erau acoperite complet de inimi, care incet-incet au inceput sa dispara pana cand n-a mai ramas decat una singura, inconjurata de o mare de gauri negre.

Fascinat si fiindca n-am rezistat tentatiei, am rugat-o sa mi-o lase mie cadou dar mi-a raspuns ca daca mi-o da atunci nu voi mai avea niciodata cum sa ma uit la ea in acelasi fel si va deveni doar o alta gargarita, ca toate celelalte pe care le-am prins pana atunci. Toate au avut asa inimi mi-a soptit ea dar si le-au dat una cate una, pana cand nici chiar ele nu-si mai puteau distinge destinul de pe aripi.

M-a rugat frumos sa i-o las si sa nu i-o iau, asa ca am facut-o.

Intr-un moment de inspiratie si fiindca plasa la care tineam atat de mult imi zacea rupta undeva prin gunoi, am stiut ce trebuie sa fac mai departe.

Uite, i-am spus, nu-ti voi lua inima. Ti-o voi da in plus si pe a mea, ca sa o porti mereu cu tine. Privindu-i noua sclipire am inteles ca am facut ceea ce trebuia, pe aripi revelandu-i-se un nou destin. De data aceasta insa, puteam si eu sa-l descifrez.